Ce face pe cineva să decidă să alerge 120 de kilometri prin deșert cu rucsacul în spate, de fapt cu viața lui în spate? Organizatorii îți oferă 5 litri de apă, monitorizare prin satelit, asistență medicală și un cort. Restul…haine, mâncare, unelte de gătit, trusă medicală, sac de dormit…schimburi sunt în rucsacul tău, care trebuie să fie cât mai ușor pentru a fi o greutate cât mai mică prin căldura deșertului.
Acum că vă este cunoscut conceputul revin la întrebarea DE CE? Pentru că toți avem limite, demoni, frici, dorințe, probleme nerezolvate, dorința de a fi validați, de a fi deosebiți, dorim să evadăm, poate să suferim, să ne pedepsim. Lista asta este cam seria de motive pentru care nu am fost singur, ci alături de aproape 700 de oameni.
Transformarea vine cu tine și din interiorul tău. De câte ori ai auzit asta? De câte ori ai citit asta? Crezi că e adevărat? Faci ceva să afli dacă este adevărat? Tirul acesta de întrebări era în mintea mea de mult. Nu sunt nefericit, nu sunt cu probleme în viață, nu am frustrări majore…cred că mă încadrez în medie și ceea ce numim normalitate.
Când faci sport cred că e valabil mai mereu să cauți lucruri care să te motiveze, să te facă să evoluezi, să vrei mai mult atunci când simți că totul pare la fel…pare plat. Deja aveți aici câteva motive și direcții și scopuri care m-au dus să aleg o așa competiție.
Am făcut destule lucruri care țin de anduranță…37 de ore non stop în direct la tv, 250 de km în 25 de zile, 100 de km în 19 ore, 9 ore de live la 5 grade celsius și multe maratoane. Nu mă laud, am enumerat ca să vedeți că provocări am avut, TOATE necesită disciplină fizică și mentală, TOATE necesită organizare și viziune, TOATE necesită un echilibru și un antrenament echilibrat. Dar mereu e loc de ceva…altceva!
Căutarea face parte din evoluție, a mea, a noastră, a societății… Căutarea mea e continuă și în acest moment al vieții mele, fix în momentul în care împlinesc 45 de ani, am decis să accept și să vreau această experiență. Este extremă pentru cei mai mulți dintre noi, dar acest extrem, momentul în care orizontul este mai departe ca în orice alt loc, momentul în care singur capătă un nou sens, momentul în care durerea din piept sau de la șold te obligă să iei o decizie…TE SCHIMBĂ.
Tipul acesta de experiențe descătușează și descoperă puteri și sentimente, senzații și gânduri care nu ai fi crezut că există. Cursa asta a fost fix ca viața…start lin și calm, fără griji, apoi urci ușor și apoi din ce în ce mai greu, dar nu renunți și ajungi în vârf și ești mândru, apoi o iei la vale…repede și abrupt cu șanse mari să cazi și să nu te mai ridici. Apoi vine o perioadă în care nimic nu se schimbă, ești singur, fără ajutor și pare că drumul e monoton și te cuprinde tristețea, apoi începi iar să urci, puterile te lasă, dar ajungi din nou în vârf și momentul acela nu ți-l poate lua nimeni, apoi cobori, dar urmează rapid un loc de realimentare, o pauză, o oază, un zâmbet, o îmbrățișsare, apoi pornești din nou…greu, ușor, greu…iar finișul este o eliberare.
Concluzia…nu e birou, nu este acasă, nu e asfalt, nu e trail, e altceva…ceva bun care dacă este abordat cum trebuie te schimbă, te ajută, aduce beneficii în viața ta.
Îmbrățișează schimbarea, acceptă provocări, caută oameni în jur, take the next step!
*Daniel Osmanovici a participat în perioada 14-21 octombrie 2023 la HALF MARATHON DES SABLES
