Inteligențele artificiale duc la un nou nivel această fuziune și accelerare continuă. Avem la îndemână instrumente cu care putem genera texte sau imagini la o calitate cvasi-umană. Le obținem într-o fracțiune de secundă, în orice locșor în care putem să scoatem mobilul din buzunar. Cerințele organizațiilor și muncii devin tot mai tentant de mixat cu cerințele vieții personale. Practic, din melodii diferite facem un mash-up, iar activitatea cu ritmul cel mai intens și mai provocator riscă să ne colonizeze tot câmpul atenției.
Ce avantaje și pericole aduce AI pentru organizații?
Inteligențele artificiale deschid noi arii ale posibilului și introduc noi jucători în competiție. Mult din ce putea fi făcut ieri va fi făcut mâine mai rapid, chiar mult mai rapid, și cu mai puțini oameni, chiar cu mult mai puțini. Reversul medaliei, față de această eficientizare incredibilă, este lipsa de transparență și de inteligibilitate a deciziilor AI.
Până în prezent, umanitatea a progresat prin tehnologii deterministe, care erau înțelese de creatorii lor și care funcționau explicabil și repetabil. Prin contrast, inteligența artificială produce decizii care nu pot fi explicate sau justificate, deoarece sunt imposibil de retrasat. De aici apare și riscul răspunsurilor absurde, risc ce afectează toate produsele AI. Lipsa de explicabilitate este intrinsecă învățării automate. Nici măcar cei care creează, antrenează sau pun în funcțiune aceste mașinării informaționale nu pot înțelege cu adevărat un răspuns anume, nici dacă este corect, nici dacă este o gafă. Din cauză că suntem încântați de beneficiile economice ale AI, putem neglija corecția erorilor și prevenirea acumulării acestora. Organizațiile trebuie să-și creeze bucle de reglaj, prin care să detecteze erorile și să prevină amplificarea acestora în timp, pentru a nu-și degrada semnificativ performanța.
Ca ilustrație, ChatGPT poate genera cantități vaste de conținuturi demonstrabil false, care pot fi postate online și pot deveni date de antrenament pentru alte modele lingvistice. Acestea ar genera răspunsuri și mai ireale. Similar, imagini sau video deep-fake generate artificial ar putea deveni date de antrenament pentru alte modele, amplificând decuplarea de realitate a acestora.
AI deschide noi orizonturi și introduce noi compromisuri și riscuri. Am văzut că inteligențele artificiale uneori imită acțiunea umană la perfecție, dar alteori halucinează. Produsele AI nu știu ce nu știu și pot lua decizii discriminatorii sau arbitrarii, pentru care e neclar cine este responsabil. Oamenii și organizațiile vor trebui să își renegocieze relațiile. E important să decidem împreună, prin reglementare, ce anume vom încredința acestei noi tehnologii și ce vom păstra în spectrul gândirii și deciziei umane.
Avem la îndemână instrumente cu care putem genera texte sau imagini la o calitate cvasi-umană. Le obținem într-o fracțiune de secundă, în orice locșor în care putem să scoatem mobilul din buzunar. Cerințele organizațiilor și muncii devin tot mai tentant de mixat cu cerințele vieții personale.
Ce super puteri ne dă AI? Dar ce vulnerabilități?
Inteligențele artificiale schimbă scala temporală, luând decizii și producând informații în fracțiuni de secundă. De asemenea, ele democratizează un oarecare nivel al creativității. Orice cetățean care poate pune o întrebare bine formulată va putea și să producă, super rapid, un text persuasiv sau o imagine atractivă.
Principala vulnerabilitate va fi, pe termen mediu, o amorțire a facultăților noastre creative și critice. Pe unele dintre ele nu le vom mai exersa, pentru că nu vom mai avea motive. Cine se va mai chinui să-și exprime nuanțele ideilor personale în scris, cu anevoie și cu frustrarea căutării cuvintelor potrivite? Cu ChatGPT poți exprima o idee destul de asemănătoare cu a ta, chiar dacă mai generală și cumva „medie”, dar într-o formă foarte atractivă. Există riscul ca abilitatea noastră de ne formula propriile gânduri, nuanțat și autentic, să sufere o lenevire. La scală socială, pe termen scurt, nevoia pentru munca umană va scădea în multe domenii. Încă nu e clar dacă și cum va fi aceasta recuperată, prin apariția unor noi activități, în care oamenii să fie și necesari, și competenți.
Marile modele AI sunt și foarte scumpe, mai ales prin prisma consumului energetic enorm necesar pentru a le antrena. Pe măsura ce criza climatică ia amploare, problema cost/beneficiu se va pune și din acest punct de vedere. Cât de mult contribuie AI la găsirea unor soluții pentru încălzirea globală și cât de mult o agravează?
Cunoaștere sau limitarea cunoașterii în cazul profesioniștilor?
Profesioniștii vor recruta noile instrumente AI în folosul propriu, utilizând cunoașterea încorporată în acestea. Nu va mai fi nevoie să stăpânim personal anumite abilități, pentru a genera imagini, video sau text cu o calitate medie, utilizabile la scală largă. La nivel de excelență, vor rămâne experții, care vor controla detaliile procesului. Va fi nevoie și de oamenii care să verifice și să gestioneze excepțiile, halucinațiile AI și aberațiile ocazionale, ce pot avea un impact negativ foarte mare și trebuie ținute sub control. Oamenii vor dezvolta noi abilități, precum modularea interacțiunii cu inteligențele artificiale, „dresarea” și cooptarea acestora în serviciul propriilor scopuri. Se va diversifica spectrul celor ce creează, antrenează, nuanțează, încorporează gândirea artificială în activitățile organizațiilor.
Este posibil să apară și o polarizare a expertizei. Cei ce vor putea controla noua tehnologie își vor augmenta productivitatea. Cei ce nu vor avea acces la ele sau antrenamentul de a le folosi, inclusiv tinerii, vor fi dezavantajați și, poate, chiar demotivați în a învăța lucruri pe care un AI pare că le face fără niciun efort.
Modelul ChatGPT pune în pericol o categorie întreagă de profesioniști?
Inteligențele generatoare de text, imagini și video vor revoluționa munca tuturor celor care creau informații în aceste forme. O echipă mică va putea reproduce munca a zeci sau sute de oameni. În același timp, e posibil să fie nevoie de noi roluri în antrenarea modelelor AI, verificarea sau corectarea deciziilor și conținuturilor create de acestea. Această muncă de retușare a creațiilor AI riscă să fie, însă, mult mai săracă și mai prost plătită decât munca anterioară, de creare efectivă de conținut.
Observăm, la nivel global, o creștere a inegalităților sociale și o precarizare a muncii. Platformizarea de tip gig economy face ca partea leului din valoare să ajungă la marile companii, iar muncitorii să primească minimul necesar, optimizat algoritmic. Există un risc real ca inteligențele artificiale să accentueze și mai mult inegalitățile sociale și să polarizeze piața muncii, între cei care controlează noile instrumente, și cei care doar le pun în mișcare.
