În mod evident, harta nu este călătoria și călătoria este cea care ne definește, în căutarea tuturor valențelor identității noastre.
Cum ar fi să începi această călătorie cu o hartă mai complexă?
Tu alegi ce și când folosești din această hartă. Iar potențialul de a găsi satisfacție pe durata călătoriei tale poate fi exponențial. Trăim vremuri în care tinerii au mai mult decât oricând nevoie să credem în potențialul lor de transformare, iar schimbul de idei și de opinii între generații nu poate funcționa decât în beneficiul reciproc.
Mă gândesc de câțiva ani la existența unei rețele de mentori formată din experți și coaches care sunt deschiși să pună la dispoziția tinerilor între 16 și 25 de ani cunoștințele, expertiza și experiența lor pentru a-i susține în procesul lor transformativ. Știu, este o inițiativă care nu își va găsi vreodată modul de manifestare. Cu excepția situației în care împărtășim aceeași viziune despre o lume preponderent orientată către dezvoltare și către potențialul existent în fiecare persoană.
Nu, nu mă refer la acele servicii prin care tinerii sunt consiliați ce universitate să aleagă să urmeze. Aceste programe servesc o nișă specifică și limitată. Viziunea mea include un program de mentorat de tipul celor existente în antichitate, având drept scop formarea tinerilor într-un proces complementar educației formale.
În prezentul în care oricine poate accesa un tutorial pe platforme video, un curs online, un podcast, o carte de autodezvoltare, noi încă păstrăm coaching-ul și mentoratul pentru cele mai înalte ierarhii dintr-o companie și doar de curând a ajuns să fie utilizat în anumite corporații la toate nivelurile de management. Întotdeauna am considerat că limitarea coaching-ului la ierarhiile de vârf dintr-o companie aduce un deserviciu sustenabilității organizației și contribuie prea puțin la întărirea culturii organizaționale.
Sunt mai bine de 40 ani de când se vorbește despre ”abilitățile secolului al XXI-lea” ca și despre o realitate pe care este nevoie să o adresăm imediat în educația formală și în cea informală. În același timp, sistemele de educație reușesc într-o măsură insuficientă să cuprindă într-o curiculă coerentă însușirea și experimentarea acestora.
Creativitatea și inovația, gândirea critică, colaborarea și comunicarea, flexibilitatea se regăsesc enumerate, printre alte abilități, ca atribute necesare unei persoane pentru a naviga cu succes într-un prezent caracterizat, printre altele, de progres tehnologic accelerat, globalizare și o uriașă încărcătură informațională.
În ultimile 18 luni am stat de vorbă cu zeci de tineri, cu vârste între 16 și 26 de ani, preocupați în principal de modul în care alegerile pe care le fac acum le vor influența întregul parcurs al vieții și de neliniștile inerente care însoțesc aceste alegeri într-o lume în care ritmul schimbării este accelerat. Este multă dorință de devenire și mult potențial brut pe care l-am identificat în acești tineri. Pare că sunt determinați să reușească, incluzând ca și axiome ale acestei reușite noțiuni ca fericire și împlinire personală. Spre deosebire de ei, generații anterioare au privit aceste noțiuni ca o concluzie a unui drum, ca o recompensă mult așteptată și nu ca un mod de a fi.
Am remarcat, în principal, trei tipare de gândire și de comportament prevalente care apar mai frecvent în rândul tinerilor preocupați de devenirea lor. Se conturează astfel o personalitate care preia ca model de succes în viață modelul competiție – putere – perfecționism de la figurile de autoritate principale din viața lor, fie că acestea sunt părinții sau profesorii. Un alt tipar des întâlnit este acela al tinerilor care pun efort și interes în activități care au potențialul de a le aduce un câștig financiar rapid, din dorința de a găsi o ”ieșire” imediată dintr-o situația incertă privind devenirea lor. Nu în ultimul rând, poate fi ușor identificat grupul tinerilor care achiziționează competențe și studii multiple și variate și care întârzie cât pot de mult alegerea unui drum profesional, din teama alegerilor greșite și a celebrei FOMO, frica de a rata oportunități.
Am, în același timp, privilegiul de a interacționa zilnic cu doi reprezentanți minunați ai acestor vârste și cu mințile lor sclipitoare: copiii mei. De la ei învăț în fiecare zi câte ceva despre lumea de astăzi, aceasta fiind mai mult lumea lor decât lumea mea. Mă uimește cât de profundă și acurată le este uneori viziunea asupra societății și asupra tendințelor actuale.
O analiză publicată în revista Nature în 2006 de către Kendal Powers, precum și cercetări recente ale dr Eva Tezler, neurocercetător coordonator al laboratorului de neuroștiințe sociale ale dezvoltării din cadrul Universității din Carolina de Nord, oferă teorii și evidențe privind modul de funcționare al cortexului adolescenților. De exemplu, acesta consumă semnificativ mai multe resurse pentru sarcini simple, cum ar fi concentrarea atenției pe o singură sarcină, comparativ cu creierul adulților, în condițiile unei performanțe similare. În același timp, se pare că acele comportamente ale adolescenților cu înclinație către asumarea mai multor riscuri, inițiate de la nivelul striatului ventral, parte a circuitului de recompensă, promovează și comportamente pozitive și exercitarea influenței între colegi.
Modificările cognitive începute în timpul adolescenței continuă și după vârsta de douăzeci de ani, având impact în special asupra procesului de luare a deciziilor.
De asemenea, cercetătorii au realizat că ceea ce era definit anterior ca imaturitate în rândul adolescenților este, de fapt, o flexibilitate cognitivă, neurologică și comportamentală, necesară tinerilor pentru a explora și pentru a se adapta.
Această flexibilitate cognitivă se pierde destul de mult în perioada vieții adulte. Ulterior, prin intermediul terapiei, coaching-ului, al hobby-urilor sau pur și simplu printr-o muncă interioară consistentă, fiecare adult redescoperă sau reantrenează această flexibilitate cognitivă – numită chiar cu această terminologie de unele terapii, exprimată diferit de altele. Aceasta permite minții și corpului nostru să funcționeze în rezonanță, oferindu-ne astfel adaptabilitate emoțională și reziliență.
Așadar o interacțiune între generații devine reciproc avantajoasă. Va permite minții tinerilor să își cunoască propriile avantaje și limitări, să poate să își păstreze în perioada vieții de adult acele beneficii care îi determină să fie adaptabili.
